In urma cu doua zile eram impreuna cu G. la o bere in Centrul Vechi. Mai exact ne aflam la beraria Nenea Iancu.
La un moment dat si-a facut aparitia un batran cu niste carti in mana. Avea o statura impozanta si era imbracat bine. A venit direct spre masa noastra. Ne-a intrebat daca nu cumva ne intereseaza niste carti. Luiza Sturdza Bulandra, Memorii, a zis el. Il intreb cat costa si ii dau cei 10 lei. G. i-a dat si el 10 lei, dar fara sa ii ia vreo carte.
Dupa ce ne-a multumit si ne-a urat toate cele bune, batranul s-a indreptat si spre celelalte mese. In timpul acesta ne gandim daca nu ar fi bine sa il invitam sa bea o bere cu noi si sa ne spuna povestea sa.
Cand se intoarcea spre usa l-am abordat si i-am propus sa stea jos si sa bea o bere cu noi. Ne-a multumit pentru invitatie si s-a scuzat fiindca il asteapta sotia, dar a acceptat sa stea putin de vorba cu noi.
Batranul lucrase la Loteria Romana vreo 25 de ani. Dar cel mai interesant a fost cand ne-a dezvaluit ca a fost si detinut politic pentru 5 ani de zile. A fost intemnitat la Periprava si s-a eliberat la Poarta Alba. „La eliberare aveam 45 de kile.”
Nu l-am intrebat cum il cheama, dar din context am dedus ca numele de familie era Popescu. Se tragea dintr-un neam de preoti. Tatal lui a facut parte dintr-o organizatie anticomunista din zona Ploiesti. A fost urmarit de comunisti, dar nu a fost prins fiindca s-a spanzurat. Astfel comunistii s-au razbunat pe familie, dupa cum spunea batranul. Asta se intampla prin ’56. Fiindca avea doar 16 ani, comunistii au asteptat pana a devenit major ca sa ii dea o pedeapsa mai mare. Nea’ Popescu a fost arestat in 1958.
Ne mai povestea ca a reusit sa treaca de perioada grea de temnita datorita faptului ca era foarte credincios si datorita constitutiei atletice. Fusese boxer.
„La un moment dat am avut si experiente transcedentale. Puteam sa vad lucruri despre anumite persoane. A fost foarte greu. Am reusit sa scap prin credinta. Da… credinta! Asta m-a ajutat.”
Cu regret ca dialogul cu nea Popescu a fost prea scurt, i-am spus la revedere si i-am urat multa sanatate. Totusi ma bucur ca am avut oportunitatea sa il ascult pe acest om. Cine stie, poate data viitoare vom putea vorbi mai mult.